optimusveterinaria.com

Presbiopia este o condiție când ochi își pierde treptat capacitatea de a se concentra asupra vederii obiectelor distanţă închide. Această afecțiune apare în mod natural, ca parte a procesului de îmbătrânire.

Practic, cristalinul ochiului este inconjurat de muschi elastici. Acești mușchi pot schimba forma cristalinului pentru a focaliza lumina, astfel încât aceasta să cadă pe retină. Pe măsură ce îmbătrânim, mușchii din jurul cristalinului ochiului își pierd elasticitatea și se întăresc.

Ca urmare, lentila devine rigidă și nu poate fi deformată. Lumina nu poate cădea chiar pe retină, astfel încât imaginea primită devine neclară. În general, o persoană realizează că suferă de prezbiopie doar atunci când trebuie să țină cărțile sau cărțile departe. WL pentru a o citi.

Cauzele prezbiopiei

Procesul de a vedea începe atunci când ochiul prinde lumina care se reflectă asupra unui obiect. Lumina captată va trece apoi prin membrana transparentă a ochiului (cornee) și va fi transmisă către lentila care se află în spatele irisului (iris).

Apoi, lentila este responsabilă de direcționarea luminii către retină, care va transforma lumina într-un semnal electric. Acest semnal electric va fi apoi trimis creierului, care va procesa semnalul într-o imagine.

Claritatea imaginii primite de creier depinde de capacitatea lentilei de a direcționa lumina. Dacă lumina cade direct pe retină, creierul va primi o imagine clară. Pe de altă parte, dacă lumina nu cade direct pe retină, de exemplu în spatele sau în fața retinei, va apărea ca o imagine neclară.

Cristalinul ochiului este înconjurat de mușchi elastici. Acești mușchi sunt responsabili de schimbarea formei cristalinului, astfel încât lumina să cadă pe retină. Cu toate acestea, pe măsură ce îmbătrânim, mușchii din jurul cristalinului ochiului își pierd elasticitatea și se întăresc în mod natural.

Strângerea mușchilor din jurul cristalinului face ca lentila să devină rigidă și să nu își mai poată schimba forma. Ca urmare, lumina nu poate cădea direct pe retină și imaginea primită devine neclară.

Factori de risc pentru prezbiopie

Există mai mulți factori care pot crește riscul unei persoane de a suferi de prezbiopie și anume:

• 40 de ani și peste
• Luarea anumitor medicamente, cum ar fi antihistaminice, antidepresive și diuretice
• suferind de diabet, scleroză multiplăsau boli ale inimii și ale vaselor de sânge

Simptomele prezbiopiei

Presbiopia se dezvoltă treptat. Prin urmare, o persoană uneori își dă seama de simptomele doar după ce a trecut de vârsta de 40 de ani. Unele dintre simptomele frecvent întâlnite de persoanele cu prezbiopie sunt:

• Obiceiul de a miji
• Aveți nevoie de o lumină mai puternică când citiți
• Dificultate la citirea literelor mici
• Vedere încețoșată când citiți la distanță normală
• Dureri de cap sau oboseală oculară după ce ați citit de aproape
• Tind să țină obiectele mai departe pentru a le vedea mai clar

Când să mergi la medic

Consultați-vă cu un oftalmolog dacă vederea dumneavoastră este încețoșată când citiți sau faceți alte activități normale. Medicul dumneavoastră va efectua un examen oftalmologic pentru a determina dacă aveți prezbiopie sau alte tulburări oculare.

Consultați imediat un medic dacă aveți următoarele simptome:

• Vedere bruscă încețoșată sau încețoșată
• Pierderea bruscă a vederii la un ochi, însoțită de durere la nivelul ochiului
• Blițuri, puncte negre sau cercuri apar atunci când vă uitați la o sursă de lumină
• Vederea a două imagini ale unui obiect (vedere dublă)

Faceți un examen oftalmologic complet la intervale regulate. În general, un oftalmolog va recomanda examene oftalmologice adecvate vârstei, cum ar fi următoarele:

• 40 de ani: la fiecare 5-10 ani
• 40–54 ani: la fiecare 2–4 ani
• 55–64 ani: la fiecare 1–3 ani
• 65 de ani: la fiecare 1-2 ani

La pacienții care prezintă riscul de a dezvolta boli oculare, de exemplu din cauza diabetului zaharat, examinările oculare ar trebui efectuate mai des.

Diagnosticul de prezbiopie

Pentru a diagnostica prezbiopia, medicul va efectua un test de refracție. Testele de refracție vor determina dacă pacientul are prezbiopie și/sau alte tulburări oculare, cum ar fi miopie, hipermetropie și astigmatism.

De asemenea, medicul vă poate administra picături pentru ochi pentru a dilata pupila ochiului, pentru a facilita examinarea interiorului ochiului.

Tratamentul prezbiopiei

Tratamentul pentru prezbiopie are scopul de a ajuta ochiul să se concentreze asupra obiectelor apropiate. Unele metode de tratare a prezbiopiei sunt:

Utilizarea ochelarilor

Purtarea ochelarilor este o modalitate simplă și sigură de a trata prezbiopia. Pacienții cu afecțiuni oculare bune înainte de a se confrunta cu prezbiopie, pot purta ochelari de citit care se găsesc în optică. Dacă pacientul a mai avut probleme de vedere, medicul va prescrie ochelari cu lentile speciale.

Utilizarea lentilelor de contact

Pacienții care nu doresc să poarte ochelari pot purta lentile de contact. Cu toate acestea, lentilele de contact nu pot fi folosite la persoanele cu tulburări ale pleoapelor, tulburări ale canalului lacrimal și sindrom de ochi uscat.

Chirurgie refractivă

Unele dintre procedurile chirurgicale care pot fi efectuate pentru a trata prezbiopia sunt:

• Keratoplastie conductivă

  Keratoplastie conductivă este o procedură de modificare a curburii corneei și de îmbunătățire a capacității de focalizare a ochiului, prin încălzirea punctelor din jurul corneei folosind energie de radiofrecvență.

• Keratectomie subepitelială asistată cu laser (LASEK)

  LASEK este o procedură de remodelare a stratului exterior al corneei folosind un fascicul laser.

• Keratomileuzis in situ asistată de monoviziune

  Procedura este cunoscută și ca monoviziune LASIK se face pentru a modela vederea monoviziune, astfel încât un ochi să vadă obiecte îndepărtate, iar celălalt ochi să vadă obiectele din apropiere.

• Keratectomie fotorefractivă

  Keratectomie fotorefractivă este o procedură de remodelare a corneei folosind un fascicul laser, dar este o tehnică diferită de LASEK.

Implant de lentile

Procedura de implant de lentilă are ca scop înlocuirea lentilei oculare a pacientului cu o lentilă sintetică (lentila intraoculară). In general, aceste lentile sintetice sunt eficiente in imbunatatirea vederii pacientului, atat pentru vederea de departe cat si de aproape.

Cu toate acestea, în cazuri rare, implanturile de lentile pot determina o scădere a capacității de a vedea de aproape, astfel încât pacientul are nevoie în continuare de ochelari de citit.

incrustație corneană

Incrustația corneeană este acțiunea de a introduce un mic inel de plastic pe fiecare cornee a ochiului pentru a schimba curbura corneei. Acest inel funcționează pentru a focaliza lumina pe cornee, astfel încât pacientul să poată vedea obiectele la distanță apropiată.

Dacă pacientul consideră că rezultatele inlay-ului corneei sunt nesatisfăcătoare, pacientul poate cere medicului să scoată inelul și să aleagă o altă procedură.

Complicațiile prezbiopiei

Dacă este lăsată netratată, prezbiopia se poate agrava. Drept urmare, persoanele cu prezbiopie vor întâmpina multe dificultăți în a-și desfășura munca și activitățile zilnice.

În plus, prezbiopia stângă va face ca ochii să lucreze mai mult decât ar trebui, mai ales atunci când lucrează cu mare precizie în vederea. În timp, acest lucru poate duce la ochi obosiți și dureri de cap.

Prevenirea prezbiopiei

Nu se știe cum să previi prezbiopia. Cu toate acestea, puteți menține calitatea viziunii dvs. prin:

• Faceți examene regulate de ochi
• Utilizați o lumină bună când citiți
• Purtați ochelari corespunzători vederii dvs
• Purtați ochelari de protecție atunci când faceți activități care riscă să vă răniți ochi
• Depășirea bolilor care pot cauza probleme de vedere, cum ar fi diabetul și hipertensiunea arterială
• Mananca alimente sanatoase care contin antioxidanti, vitamina A si beta caroten