optimusveterinaria.com

Tulburarea de panică este o afecțiune aparținând unei tulburări de anxietate care se caracterizează prin apariția unor atacuri de panică brusc, oricând și oriunde, și experimentate în mod repetat. În condiții normale, toată lumea poate experimenta anxietatea în anumite momente ca o formă a răspunsului natural al organismului în a face față stresului sau situațiilor care pun viața în pericol. Cu toate acestea, la persoanele cu tulburare de panică, sentimentele de anxietate, panică și stres apar în mod neașteptat, indiferent de momentul sau situația care se întâmplă în mediul înconjurător, în mod repetat, adesea fără nimic periculos sau de care să fie teamă.

Tulburarea de panică este mai frecventă la femei decât la bărbați. Această tulburare se dezvoltă în general pe măsură ce o persoană îmbătrânește și, în majoritatea cazurilor, este declanșată de stres.

Tulburarea de panică poate fi vindecată prin psihoterapie care se desfășoară în etape pentru a oferi pacienților înțelegere și moduri de gândire în tratarea tulburării de panică, înainte ca simptomele să înceapă să se simtă. Pe lângă psihoterapie, medicamentele sunt folosite și pentru a trata tulburarea de panică.

Cauzele tulburării de panică

În unele cazuri, tulburarea de panică este suspectată a fi moștenită genetic. Cu toate acestea, nu au existat cercetări care să fi putut demonstra de ce această tulburare poate fi moștenită la unul sau câțiva membri ai familiei, dar nu și la alți membri ai familiei.

Cercetările au descoperit că anumite părți ale creierului și procesele biologice joacă un rol cheie în reglarea sentimentelor de frică și anxietate. Unii experți consideră că persoanele cu tulburare de panică au o greșeală în a interpreta mișcările corpului sau senzațiile care sunt de fapt inofensive, dar sunt considerate o amenințare. În plus, factorii externi, cum ar fi factorii de mediu, sunt, de asemenea, considerați declanșatori ai tulburării de panică.

Următorii sunt factorii care declanșează tulburarea de panică:

• Stresul este principalul declanșator.
• Istoricul de sănătate a familiei.
• Un eveniment traumatic care a fost experimentat, cum ar fi un accident sau o boală gravă.
• Schimbări drastice în viață, cum ar fi divorțul sau apariția copiilor.
• Consumând prea multă cofeină și nicotină.
• Istoric de a suferit abuz fizic sau sexual.

Simptomele tulburării de panică

Simptomele tulburării de panică se dezvoltă de obicei în adolescență până la vârsta adultă. Semnele care vor fi resimțite atunci când se confruntă cu tulburarea de panică sunt să se confrunte cu mai mult de trei atacuri de panică și să se simtă mereu frică din cauza atacurilor de panică care continuă să se întâmple.

Frica care se creează la persoanele cu atacuri de panică este o frică care este foarte captivantă și înspăimântătoare și poate apărea la un moment sau o locație aleatorie (oricand și oriunde).

Într-un atac de panică, simptomele pot dura 10-20 de minute. În cazuri rare, simptomele de panică pot dura mai mult de o oră. De asemenea, simptomele cauzate pot varia în general și variază de la o persoană la alta cu tulburare de panică.

Alte simptome asociate cu atacurile de panică sunt:

• Ameţit
• Vertij.
• Greață.
• Greu de respirat.
• Simți că te sufoci.
• Amorțeală sau furnicături în mâini sau picioare.
• Dureri în piept.
• Transpiraţie
• Tremurând.
• Tremurat.
• Convulsii.
• Gură uscată.
• Bătăile inimii.
• Modificări ale stării mentale, cum ar fi senzația că lucrurile nu sunt reale sau depersonalizate.
• Frica de moarte.

Diagnosticul tulburării de panică

Un diagnostic de tulburare de panică, așa cum este descris în Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale (Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale/DSM-5), este important să excludem alte cauze sau afecțiuni similare cu tulburarea de panică. Conform DSM-5, în diagnosticarea tulburării de panică, există câteva puncte importante și anume:

• Tulburarea de panică se caracterizează prin atacuri de panică frecvente.
• Tulburare de panică cu atacuri de panică care nu se datorează efectelor consumului de droguri sau din cauza unei boli.
• Tulburarea de panică nu este asociată cu alte tulburări mentale, cum ar fi anumite fobii, cum ar fi fobia socială, tulburările de anxietate, stres post traumatic, la tulburarea obsesiv-compulsivă.

Pentru diagnosticul inițial, medicul va stabili dacă pacientul suferă de tulburări ale hormonilor tiroidieni sau boli de inimă din cauza simptomelor care apar în timpul unui atac de panică. Pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic de tulburare de panică, medicul dumneavoastră va efectua teste sub formă de:

• Completarea unui chestionar sau discutarea antecedentelor de abuz de băuturi alcoolice sau alte substanțe
• Evaluarea stării mentale în ceea ce privește simptomele tulburării de panică experimentate, anxietatea, frica, stresul, problemele personale, condițiile actuale și istoricul medical.
• Examen fizic aprofundat.
• Analize de sânge pentru verificarea funcției tiroidiene și examinarea înregistrărilor cardiace (electrocardiografie).

Tratamentul tulburării de panică

Metodele de tratament pentru tulburarea de panică sunt folosite pentru a reduce frecvența și intensitatea atacurilor de panică și pentru a îmbunătăți calitatea vieții. Cele două metode principale de tratament pentru tratarea tulburării de panică sunt psihoterapia și medicația. Metoda de tratament utilizată va fi adaptată la starea generală de sănătate a pacientului și la severitatea tulburării de panică care este experimentată.

Psihoterapie

Psihoterapia este considerată a fi o metodă eficientă de tratament primar pentru tulburarea de panică. În psihoterapie, medicul va oferi pacientului înțelegere și schimba modul de gândire, astfel încât acesta să poată face față situației de panică cu care se confruntă. O formă de psihoterapie este terapia cognitiv-comportamentală.terapie cognitiv comportamentală) care va oferi înțelegere și moduri de gândire în abordarea panicii ca o situație care nu pune viața în pericol. În această etapă, medicul va crea treptat condiții care vor declanșa apariția simptomelor tulburării de panică. Cu toate acestea, această condiție va fi efectuată ținând cont de siguranța pacientului. Se așteaptă ca terapia să formeze obiceiuri și comportamente ale pacienților care nu se mai simt amenințați. În plus, psihoterapia va reuși și să sporească încrederea pacientului în eliminarea sentimentelor de frică, dacă atacurile de panică anterioare au reușit să fie tratate.

Psihoterapia necesită timp și efort din partea pacientului, dar această terapie va aduce pacientul într-o stare mai bună decât înainte. Rezultatele psihoterapiei, și anume schimbările în modul de gândire și acțiunile care vor fi întreprinse de pacienți în a face față atacurilor, pot fi resimțite în decurs de câteva săptămâni până la câteva luni. Prin urmare, pacienții vor fi sfătuiți să efectueze psihoterapie în mod regulat pentru a se asigura că simptomele tulburării de panică pot fi gestionate și pentru a preveni reapariția.

Droguri

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), la fel de fluoxetină sau sertralina. Acest medicament antidepresiv este destul de sigur și are un risc scăzut de efecte secundare. Acest tip de medicamente ar fi recomandat ca primă linie de tratament pentru a ameliora un atac de panică.

Benzodiazepine, la fel de alprazolam sau clonazepam. Acest medicament sedativ funcționează prin suprimarea activității în sistemul nervos central. Acest medicament este luat doar pentru o perioadă scurtă de timp, deoarece poate provoca dependență de droguri și tulburări fizice sau mentale. Dacă doriți să luați acest medicament, evitați consumul de băuturi alcoolice. Spuneți medicului dumneavoastră dacă luați alte medicamente, inclusiv suplimente și produse pe bază de plante, pentru a evita interacțiunile nedorite.

Inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (SNRI), la fel de venlafaxină. Acesta este un medicament antidepresiv care poate fi folosit ca o altă opțiune de către medici pentru a ameliora simptomele unui atac de panică.

Complicațiile tulburării de panică

În cazul tulburării de panică care nu este tratată corespunzător, starea pacientului va înrăutăți și va cauza o serie de alte probleme, cum ar fi depresia, alcoolismul sau abuzul de droguri, devenirea antisocială și probleme la școală sau la serviciu, la probleme financiare.

Prevenirea tulburărilor de panică

Nu există nicio modalitate de a preveni semnificativ apariția tulburării de panică. Cu toate acestea, există mai multe acțiuni pe care le putem lua pentru a reduce simptomele care apar. Printre altele sunt:

• Evitați alimentele sau băuturile cu zahăr, cofeină sau alcoolice.
• Renunță la fumat și nu abuza de droguri.
• Faceți activități sănătoase, cum ar fi exercițiile fizice.
• Nevoi suficiente de somn și odihnă.
• Faceți exerciții de gestionare a stresului și tehnici de relaxare, de exemplu prin tehnici de respirație profundă și lungă, yoga sau relaxarea mușchilor.
• Alăturați-vă unei comunități care are aceeași problemă. Aceasta este pentru a crea conștientizare, înțelegere, pentru a vă obișnui să faceți față panicii.