optimusveterinaria.com

Ochi leneși sau ambliopie este o deficiență vizuală a unui singur ochi la copii, deoarece creierul și ochii nu sunt conectați corespunzător, ceea ce duce la scăderea vederii.

Existența ochilor leneși la copii va face ca calitatea sau focalizarea vederii produsă de cei doi ochi să fie diferită. De fapt, creierul va interpreta doar vederea de la ochiul bun și va ignora vederea de la ochiul afectat (ochiul leneș). Dacă nu sunt tratați corespunzător, ochii leneși pot orbi.

Ochiul leneș apare în general de la naștere până la vârsta de 7 ani. În unele cazuri rare, această boală poate afecta ambii ochi.

Simptomele ochilor leneși

Copiii știu rar că au o deficiență de vedere sau nu o pot explica, așa că ochiul leneș este o afecțiune dificil de detectat. Prin urmare, părinții ar trebui să fie conștienți de următoarele semne și simptome clinice:

• Ochii vizibili nu funcționează în același timp.
• Un ochi se mișcă adesea spre interior sau spre exterior (schint).
• Copiii au dificultăți în estimarea distanței.
• Un ochi pare mai îngust decât celălalt.
• Copiii își înclină adesea capul pentru a vedea mai clar.
• Dificultate de a vedea obiectele 3D.
• Rezultate slabe ale testelor de vedere.

Dacă părinții observă orice simptome de ochi leneș, ar trebui să consulte imediat un oftalmolog sau un oftalmolog pediatru.

Cauzele ochilor leneși

Ochiul leneș apare atunci când conexiunile neuronale de la un ochi la creier nu sunt complet formate în copilărie. Ochii cu vedere slabă vor trimite semnale vizuale încețoșate sau greșite către creier. În timp, performanța celor doi ochi devine desincronizată, iar creierul va ignora semnalele de la ochiul rău.

Ochiul leneș poate apărea la un copil declanșat de diverse lucruri. Unii dintre ei sunt:

• Ochi încrucișați (strabism). Acesta este cel mai frecvent declanșator pentru ochiul leneș. Această condiție este adesea transmisă genetic în familii.
• eroare de refracție, și anume diferența de refracție la cei doi ochi, deci ochiul cu vedere mai clară va fi dominant pentru a vedea. Exemple de erori de refracție sunt miopie, hipermetropie (plus ochi) și astigmatismul.
• Cataracta la copii. Cataracta provoacă calcificarea cristalinului ochiului, afectând astfel vederea. Dacă apare doar într-un ochi, poate declanșa ochiul leneș la copii.
• Leziuni ale corneei ochiului. Leziunile stratului transparent din partea din față a ochiului (ulcere corneene) pot provoca probleme de vedere și pot duce la ochi leneș la copii.
• Pleoapele căzute, încât să împiedice

Pe lângă factorii declanșatori de mai sus, există mai mulți factori care au potențialul de a crește riscul de ochi leneș la un copil. Printre altele sunt:

• Naștere prematură.
• Bebeluși născuți cu greutate sub normală.
• Factori ereditari, mai ales dacă există o istorie de ochi leneș
• Tulburări de dezvoltare a copilului.

Diagnosticul ochiului leneș

Majoritatea copiilor cu ochi leneș nu realizează că un ochi are probleme de vedere, mai ales în copilăria timpurie. Părinții pot prezice dacă copilul lor are ochi leneș sau nu acordând atenție simptomelor de ochi leneș menționate mai sus. Părinții pot efectua și un test simplu pentru a determina dacă copilul lor este suspectat că are ochi leneș sau nu, închizând pe rând un ochi. În general, copiii se vor plânge dacă ochiul bun este acoperit și nu se vor plânge dacă ochiul leneș este acoperit. Cu toate acestea, pentru a stabili dacă copilul are această boală sau nu, părinții sunt sfătuiți să verifice copilul la medic.

Când copilul este examinat, medicul va verifica pentru a asigura starea ochilor și a vederii copilului, și anume că:

• Ambii ochi pot vedea la fel de bine.
• Nu există nimic care să blocheze intrarea luminii în interiorul ochiului.
• Cei doi ochi se mișcă simultan și în armonie unul cu celălalt.

Examenele oftalmologice se pot face regulat la varsta de 6 luni, 3 ani, si la varsta scolara pentru a-i asigura dezvoltarea vederii. Dacă în momentul examinării, medicul suspectează că copilul are ochi leneș, atunci tratamentul va fi început.

Tratament pentru ochi leneși

Severitatea ochiului leneș și impactul acestuia asupra vederii copilului vor determina pașii de tratament adecvati. În general, dacă ochiul leneș este diagnosticat cât mai devreme posibil, rata de succes a recuperării este destul de bună. Tratamentul început când copilul are peste 6 ani are o rată de succes mai mică.

Principiul tratării ochiului leneș este dublu, și anume între forțarea folosirii ochiului leneș pentru a vedea sau tratarea afecțiunii care provoacă această boală. Unele dintre tratamentele care vor fi recomandate de medic sunt:

• Utilizarea ochelarilor. În primele zile, majoritatea copiilor vor refuza să folosească ochelari speciali pentru ochi leneși, deoarece simt că vederea lor este mai bună fără ei. Părinții sunt încurajați să-și țină copiii mereu purtând ochelari speciali pentru ochi leneși, pentru ca tratamentul să funcționeze bine.
• Utilizarea plasturelui pentru ochi. Acest instrument este atașat de ochiul normal pentru a stimula ochiul leneș, astfel încât să se dezvolte în văz. La fel ca folosirea ochelarilor, la începutul perioadei de terapie, copiii refuză uneori să folosească plasturi pentru ochi, deoarece se simt inconfortabil văzând. Această metodă este cea mai eficientă pentru persoanele cu copii mici, iar plasturii pentru ochi sunt, în general, purtati timp de 2-6 ore pe zi. Terapia cu plasturele pentru ochi poate fi combinată cu utilizarea ochelarilor.
• Picaturi de ochispecial, care poate întuneca vederea părții normale a ochiului. Acest lucru îi va încuraja pe copii să-și folosească ochiul leneș. Cu toate acestea, astfel de picături pentru ochi au potențialul de a declanșa efecte secundare, cum ar fi iritația ochilor, înroșirea pielii și durerile de cap.
• Operațiune.Această procedură este recomandată pentru tratarea cataractei și strabii care declanșează ochiul leneș. Operația se efectuează în general în timp ce copilul este inconștient după ce i s-a făcut anestezie generală. După ce a fost supus unei intervenții chirurgicale, copilul trebuie să fie supus spitalizării ca parte a recuperării. Deși nu poate îmbunătăți 100% abilitățile vizuale, ochii vor deveni mai sincronizați, astfel încât performanța lor va crește.